Povestea Toastmasters poposește la Cluj….
Pe Horațiu l-am întâlnit la Toastmasters Cluj, acolo unde l-am cunoscut în rol de greeter prin anul 2016 când aveau loc ședințele la hotel Agape, pe Iuliu Maniu. Mi se părea că avea o anumită voioșie în acompaniament cu ceilalți membri din board care la momentul respectiv mă speria întrucâtva. Nu eram obișnuită să mi se ceară să vorbesc nominal despre cum mi s-a părut mie o chestie, cum ar fi ședința de la momentul respectiv din ochii vizitatorului. Lucrul acesta m-a luat pe nepregătite, așa că am spus ceva general neștiind ce ar trebui să spun exact sau la ce se așteaptă lumea. Astăzi știu care e cel mai bun răspuns. Dar nu știu care e cea mai bună întrebare ca să afli răspunsul vizitatorului care vine la o ședință Toastmasters (râde). Oricum în momentele următoare o să vă iau cu mine într-o călătorie despre Toastmasters prin ochii lui Horațiu Stănculescu. Horațiu este în prezent Vicepreședinte Educație la Sibiu, a avut roluri de ofițer începând cu anul 2015: 2015-2016 Sergent, 2016-2017 Secretar și 2017-2018 Vicepreședinte Membri. Din 2014 a fost rezident pe chirurgie. În prezent fiind medic specialist reabilitare medicală, unde evaluează funcția tuturor sistemelor pacientului, îndeosebi funcția și mișcarea articulară normală. Și eu aș mai adăuga că e un om căruia îi place să se provoace și îi plac mult înaripatele. Pentru că așa cum sunt ele și el este un om căruia îi place să se provoace și să învețe să zboare către noi orizonturi.
CUM A ÎNCEPUT TOTUL
Cum ai ajuns în Toastmasters? Ce te-a atras?
Horațiu: M-am enervat că am luat nouă la licență și restul au luat 10 în septembrie 2013 . Le-am scris un mail. Și m-am prezentat în aprilie 2014. Știam de cei din Toastmasters. Și de la licență practic am prins dorința de a căuta despre public speaking în Cluj. Pentru că era important pentru mine să mă pot exprima în public și să mă înțeleagă lumea. Și, de asemenea, să am parte de exercițiu. Deoarece contact cu vorbitul în public mai avusesem prin prisma prezentărilor științifice.
AW: Aha, cele de la cercurile de medicină?
Horațiu: Da exact alea. Însă nu erau așa de bine organizate. Primul contact cu vorbitul în public fiind SSCR, Cercul Studențesc de Chirurgie. Erau chestii de maximum 5-10-15 minute.
Ce m-a atras? Prima oară a fost foarte greu pentru că toți vorbeau în engleză. M-am speriat inițial, pentru că mă gândeam că abia vorbesc în română și ei îmi cer să vorbesc în engleză?! Însă am aflat ulterior că am prins ultima ședință din lună, care era în engleză. Mi se părea foarte fain că toată lumea are posibilitatea să vorbească în față, pentru că exista o abundență de roluri. Oamenii din acel grup aveau un vibe care se potrivea cu al meu. Până la urmă asta e important: Du-te și găsește clubul cu vibe-ul potrivit! Dacă nu, formează tu unul. Hehe. (râde) Un alt motiv pentru care m-am înscris a fost ca să mă pot organiza mai bine. De ce m-am înscris? Pentru că am văzut că oamenii sunt atenți la mine, deoarece aveam nevoie de apreciere, de validare, de atenție. De ce o fi. Și faptul că oamenii mă aplaudau. Zic: Băi, frate. Super tare. Știi, eu vorbeam mult și mi se părea că vorbesc bine. Adică cu sens. Sensul era de fapt pentru mine mai mult. Și mă dispera ideea dacă vorbeam ceva care credeam că e important pentru mine, no, oamenii, colegii nu erau pregătiți întotdeauna să asculte. Și asta se întâmpla de câteva zeci de ori în cei șase ani. Și mi se părea că no, nu e important ce spun. Și asta m-a ajutat să îmi dau seama. Că e important ce spun, dar să fie și organizat în așa fel încât să transmit mesajul pe care îl vreau fără prea multe paranteze, dacă vrei.
AW: Aha. Adică să mergi țintit și să transmiți ceea ce vrei să spui mai bine.
Horațiu: Da, corect. Oricum sunt amintiri faine. Mersi că le-ai împrospătat.
AW: Pentru ce ai venit și pentru ce ai ales să rămâi?
Horațiu: Am venit pentru partea de comunicare, am rămas pentru partea de organizare și leadership. Că eu eram omul cu multe idei, dar nu știam să le pun într-o direcție.
AW: Aha. Deci Toastmasters a lucrat ca un fel de coagulant pentru idei.
Horațiu: Da, exact. Să mă adun. Să mă înțeleg eu pe mine. Degeaba aștept să mă înțeleagă ceilalți dacă eu nu mă înțeleg. Știi?
Provocările întâlnite în rolurile de ofițer și lecțiile învățate din rol de mentor
Ce am mai învățat din ideea de a fi ofițer, am învățat să fiu mai perseverent. Astfel încât să vin la fiecare ședință. Că dacă tot veneam la ședință și făceam și roluri, am completat manualul de CC –Competent Communicator și CL – Competent Leadership, că tot veneam și făceam roluri. Deci era un avantaj.
Horațiu din pantofii de ofițer
Horațiu: Hmm. Hai să mă gândesc. Rolurile de ofițer am început să le am din 2015 în 2016, rolul de sergent. Când m-au sunat cei de la conducere să mă întrebe dacă aș vrea să fiu, nu știam exact ce e, dar mă gândeam că e ceva ce pot să fac. Avantajul era că eu eram mentee-ul sergentului anterior. Și știam oarecum ce trebuie să fac: să vin mai devreme, să pregătesc sala, să mă ocup să văd dacă are lumea formulare, să dau ecusoanele, să mă ocup de ciocănel, să dau cartonașele cronometrorului. Avantajul era că știam partea asta. Ceea ce nu știam e că după trei luni după ce am intrat în mandat aveam probleme cu sala. Ne tot amânau, ne ziceau că e ocupată și de fapt nu era ocupată. Sergentul se ocupă și de sală așa că provocarea inițială a fost să cred suficient în Toastmasters cum că merităm o sală gratuită pe la nu știu ce bibliotecă, eventual, sau librărie. Am avut la Diverta la un moment dat mai multe ședințe lângă Sora. Ne-am plimbat și pe la BCU, pe la hotel Agape pe Iuliu Maniu în 2016. Eram permanent stresat. Trebuia să conving oamenii să ne dea sală, dar nu a fost greu pentru mine că eu aveam energie suficientă și cam știam despre ce e vorba așa că oamenii erau deschiși. Și, după sergent, am fost secretar și după, VP Membership.
Aveam încredere că disponibilitatea mea ca mentor de a-i răspunde la întrebări omului oricând are nevoie — plus că eram un model prin rolurile pe care le făceam — atrăgea dorința de calitate și la mentee-i și nu doar la cei cărora eram mentor. Adică excelența, performanța. Mentor consider că ajungi mai ușor decât ofițer, dar e și mai mare responsabilitate. E ca atunci când ai copii. Ei nu sunt inițiați și trebuie să ajuți la inițierea lor.
Horațiu din pantofii de mentor
AW: Și cumva faptul că aveai roluri de ofițer te făcea să fii și mai implicat să îți iei roluri și să mergi la ședință.
Horațiu: Exact. Și cu fiecare rol. Păi îți dai seama că, după ce intri o dată în board, lumea știe ce putere ai și te vrea. În general, cine intră în board cam rămâne în board. Numai dacă nu mai vrea sau nu mai are timp. De obicei, la cine stă în board i se acordă mai ușor rolurile pentru că te cunosc dincolo de rolurile din ședință.
Ce am mai învățat din ideea de a fi ofițer, am învățat să fiu mai perseverent. Astfel încât să vin la fiecare ședință. Că dacă tot veneam la ședință și făceam și roluri, am completat manualul de CC –Competent Communicator și CL – Competent Leadership, că tot veneam și făceam roluri. Deci era un avantaj.
AW: Și te simțeai și mai challenged, mai provocat să îndeplinești niște obiective. Asta te-a ajutat cumva și să te menții în Toastmasters, nu?
Horațiu: Nu neapărat asta. Pe mine m-a menținut ideea de a avea un impact asupra oamenilor, respectiv asupra mentee-ilor. Și dacă stau să mă gândesc, până acuma am avut 22 de mentee-i, da, în șapte ani. (râde) Hehe. Eu zic că e treabă bună. Ideea e că oamenii m-au cerut. Unii oameni au stat două luni, alții șase, alții mai sunt pe aici. Și eu zic că am ajutat cât am putut pentru că omul vine, își ia lecțiile și pleacă. Cam asta e din păcate pentru unii. Alții mai vor să mai exerseze, să mai descopere alte provocări.
AW: Dintre roluri care ți-a plăcut sau care te-a provocat cel mai mult?
Horațiu: Cel mai mult mi-a plăcut secretarul pentru că am putut să devin creativ în fiecare săptămână, să primesc feedback și să îmi îmbunătățesc scrisul. Că scriam pe blog. Ca provocare, cel mai provocator mi s-a părut VP Membership. Pentru că, dacă la sergent și secretar mă descurcam singur, la VP Membership aveam nevoie de ceilalți. La Cluj am început în mandatul meu cu 18 oameni și am terminat cu 36. S-a dublat numărul de oameni.
AW: Wow! Ce performanță!
Horațiu: Mersi, mersi. Primele șase luni au fost mai dificile, pentru că o lună mi-am luat concediu. Aproape trei săptămâni am fost plecat, deci am început cu stângul în iulie. După aceea, din septembrie până în decembrie, mi-au rugat moartea. Pentru că nu mă așteptam ca echipa veche de membership să nu mai fie. Deci vechiul vicepreședinte a plecat și ei s-au dizolvat. Nu știam că am nevoie de ajutor. Eu făceam evenimente de membership o dată pe lună. De exemplu, am mers la Airsoft, am fost la un concert de orgă, după care am mers să mâncăm. Am mers la pictat la Ceramic Cafe, am mers în excursie la Turda, am făcut drumeție și TTM.
AW: Wow. Nu știam că VP Membership are treaba asta. Asta face el?
Horațiu: Da, măi. Asta face VP Membership. Ține tot de el. Să facă teambuildinguri dincolo de ședințe, pentru că ai nevoie ca oamenii să se cunoască mai bine. O să crească mai mult rata acceptării rolurilor dacă vezi că un cunoscut de-al tău e gazdă.
AW: Aha.
Horațiu: Ce mi se părea ciudat era că veneau ăștia doi mai mult de obraz, ori mentee-ii, ori ofițerii. Am fost la escaladare într-o zi. Pe perete interior. Nu știam de ce nu vin. După aceea mi-am dat seama că nu m-a interesat neapărat ce voiau oamenii, ci ce voiam eu. Și prin decembrie mi-am selectat doi mentee-i pe care i-am băgat în echipa de membership și le-am delegat sarcini. Și am delegat faptul că, dacă George voia să iasă cu balonul, el era Toastmasterul serii. Și sunam oamenii să îi întrebăm cum li se pare, dacă vine, dacă nu vine, dacă i se pare o prostie. Că și asta e o chestie. Și, înainte de echipa respectivă, eu toate astea le făceam singur. Eu sunam eu, plănuiam. Și îmi alocam multă energie. Și în noiembrie am zis că renunț. Trei luni de zile, doar feedback negativ, tâmpești!
AW: Din ce motive rămân oamenii în Toastmasters sau vin?
Horațiu: Oamenii sunt de mai multe tipuri. Sunt care nu au prieteni și găsesc în Toastmasters un fel de familie. Și vin la tot: ședințe, chestii, evenimente în plus. Alții au prieteni și vor să evolueze la ședințe, dar nu sunt interesați nici după ședințe și nici în afara lor. Și mai sunt cei care au familie și fac minimul necesar. Și cei care vin și la ședințe și la evenimente fie vin că au încredere în tine că prezinți lucruri de calitate și că faci treabă bună, fie vin că le place conceptul. Și lucrurile astea le-am învățat în rolul de Membership.
Horațiu din pantofii de ofițer pe Membership
AW: Ai spus la început că ai ținut și traininguri?
Horațiu: Bineînțeles. În fiecare an țineam de două ori. (râde)
Membershipul l-am ținut de trei ori, sergent și secretar de încă trei ori. Aproape la fiecare bootcamp la care am fost am ținut. Și totul a fost practic și din experiența mea. Să îi avertizez pe următorii că asta se poate întâmpla. Mie mi se pare avantajos la Toastmasters că poți să ții traininguri începând cu cel de sergent.
AW: Având în vedere pandemia, rolul sergentului s-a cam diluat. Nu mai are drapel de adus, ecusoane sau hârtii și pixuri de distribuit.
Horațiu: E adevărat. Dar chiar și online, dacă intră un om în ședință, Sergentul trebuie să îi spună „Bine ai venit”. Sergentul e greeterul. Noi nu aveam greeter. Eu le spuneam oamenilor: „Uite, eu sunt Horațiu, bine ai venit, aici e programul”.
Ce ai învățat din directoratul de arie?
Horațiu: Am învățat că am mai multe teme de discursuri decât știu eu. E nevoie doar să le caut. Pentru cine zice că nu are teme de discursuri înseamnă că are mai multe experiențe zilnic sau poate săptămânal ca să poată să tragă niște concluzii. Ce mai pot să zic e că Toastmasters poate fi ca un job, ori full-time, ori part-time. La directoratul de arie a fost full-time. Am dat și interviu pentru el și mi-am depășit frica de avion pentru a participa la traininguri. Am fost cu patru avioane, două dus, două întors — Cluj-București, București-Kiev — și mi-am făcut pașaport, asta se întâmpla prin septembrie. Pentru mine, Toastmasters până acum a însemnat a fi misionar dacă vrei. De exemplu, prin 2016, când eram cu băieții la Cluj, ne-am suit în mașină cu Adrian Sălășan, cu Radu Ilieș și cu Radu Andreica, și, în loc să mergem la ședința de marți, ne-am dus cu mașina vreo 300-400 de kilometri până la Satu Mare să le ținem roluri colegilor de acolo.
AW: Aha. Adică traininguri pentru roluri?
Horațiu: Roluri, măi! Ședința. Erau cinci de toți și îți dai seama că aveau nevoie de oameni cu inspirație, experiență, pricepere și blândețe și cu feelingul de Toastmasters. A fost extraordinar că am fost de două ori cu ei. După aia am fost în 2017 sau chiar 2018. Nu, 2017, tot în mașina lui Adi; ne-am suit într-o miercuri pe la ora 4, la ora 6 jumate eram la Sibiu, țineam roluri, evaluări de discursuri am avut. Unde am mai fost? Am fost la București. Am fost un pic în concediu. Am fost la câte un club pe acolo. Am fost la Sirius. Nu am ținut un rol atunci, dar la ăștia de la Toastmasters București în română am făcut TableTopics, de exemplu, cu subiecte pe care le-am făcut pe tren. Deci mi se pare că e o oportunitate de a călători pentru mine. Pe de altă parte, al doilea training care s-a ținut în februarie a fost la Pardubice, lângă Praga. Și îți dai seama că am mers opt ore din Timișoara. Opt ore am făcut pe autostradă până acolo. Opt ore cu pauze, adică șase ar veni.
Directoriatul de arie?
Directoratul de arie m-a ajutat să călătoresc, să învăț și să simt ce se întâmplă la alte ședințe și să dau recomandări pertinente cu privire la un întreg club. Asta e dincolo de a ajuta un om să ajungă la un alt discurs, adică mentorul. M-a ajutat să mă conectez la oameni emoțional și la nevoile lor atât ca un club întreg, cât și ca oameni separați. Să îi cunosc și să fac asta fără să am mașină. (râde)
Horațiu din pantofii de director de arie
AW: Totul a fost pe autostradă?
Horațiu: Da, da. Totul a fost autostradă. Am trecut prin Ungaria și am ajuns în Cehia. Și Toastmasters a fost o oportunitate să pot să țin un training la nivel de divizie, adică România-Moldova, sau la nivel de district, pe care l-am ținut despre valorile Toastmasters. Și a fost în engleză în fața a 30 de analogi, de președinte, secretar, trezorier, deci la un nivel mai mare. Și ce am învățat e că poți să fii speaker, poți să fii trainer din speaker și am învățat legat de conectarea cu oamenii.
AW: (râde)
Horațiu: Îți dai seama, eu stăteam în Sebeș. M-am dus la Cluj de două ori, oficial, m-am dus la Sibiu de două ori, oficial, la Office Depot, mai este un club în Cluj, iar oficial și la Brașov m-am dus o dată și odată a venit pandemia și m-am dus online. Dar na, îți dai seama, suie-te pe două autobuze, caută cazare, mergi acolo, fă un rol și completează un raport care durează o oră. Rolul de director de arie este formidabil. E extraordinar de multă investiția. Trebuie să crezi bine în ceea ce faci. Cam asta ar fi. Și conectarea cu oamenii merge foarte bine, și când ții un discurs. Bineînțeles că vezi feedbackul nonverbal și vibe-ul oamenilor. Dacă râd, dacă sunt atenți, dacă no. Și ce am observat la Toastmasters e că îmi place să fiu acolo să susțin, să vin, să răspund la solicitările lor. Am învățat efectiv să fiu mai deschis în general. Eu eram tare planificat, știi. Și am învățat să fiu mai flexibil. Dar dacă ar fi să mă gândesc ce am învățat din Toastmasters, aș putea să scriu mai multe pagini de blog. Dar acum from the top of my voice.
AW: Head.
Horațiu: Așa. From the top of my head.
AW: Și mai scrii pe blog?
Horațiu: Da, da. https://pe13carari.blogspot.com
AW: Și despre ce scrii acolo?
Horațiu: Îi vorba de călătorii interioare și exterioare mai mult. Și amintiri din studenție.
AW: Când mă gândesc la Horațiu Stănculescu, îmi vine în minte discursul lui în costum și papion de la Toastmasters Cluj, din sala de lângă hotelul de la Medicină, de pe Victor Babeș.
Horațiu: Stai să mă gândesc. În costum și în papion? Era la final de an? S-a stins lumina în timpul discursului?
AW: Da.
Horațiu: Atunci ăla era. Dar nu aveam papion. Aia a fost capodopera mea. Două luni înainte l-am pregătit. Nu m-am jucat. Lecția pe care am avut-o a fost să interpretez un personaj.
AW: Pe ce cale ești? E interesant că în manual nu am văzut lecție de interpretare a unui personaj.
Horațiu: Effective coaching. Ăla era pe manualul ce ai văzut tu. Chestia era că pentru lecție am făcut foarte multe lecții, am citit cartea, am intrat în pielea personajului de mai multe ori, am făcut jocul, am lucrat energetic, workshop de tantra, crescut mustață.
AW: Cum se numea personajul?
Horațiu: Andrew Ryan. Oricum pot să îți spun că între discursurile drăguțe pe care le-am avut la CC, la Competent Communicator, primele zece proiecte, și discursurile avansate pe care le-ai văzut și tu unele dintre ele. Majoritatea erau despre moarte la următorul nivel la Advanced. (râde)
AW: (râde)
Horațiu: Deci am devenit mai împământat, să zic așa. Cum a fost feelingul pentru tine la interviu?
AW: Am realizat că ai multe lucruri de împărtășit și că ai multă informație de oferit. Și acum ești VP Educație în Sibiu?
Horațiu: Păi Sebeșul e la 60 de km de Sibiu și 100 de kilometri de Cluj. Din mai 2019 sunt membru la Sibiu. Din 2019 m-am repatriat că acolo am găsit postul de medic de care aveau nevoie. Și oricum mai mergeam să îi ajut și înainte, dar am zis că e important să fiu membru la ei că au nevoie de cineva cu experiență. Și eu cred foarte mult în ideea asta de a lăsa moștenire. Chiar dacă, no, nu pot să zic că am vârsta aia. (râde) Mă motivează forma de a avea un impact pozitiv, de a fi un exemplu, de a putea dormi bine noaptea că am făcut tot ce am putut, în locul unde m-am potrivit și unde mă pricep.
AW: Ar trebui medicii să intre în Toastmasters?
Horațiu: Depinde ce caută. Unii caută socializare, prieteni și alții caută să învețe. Însă am observat că medicii au o ramură artistică explorată, ori e fotografia, pictura, mersul pe munte, chitara. Recomand pentru un medic să fie acolo pentru că medicul mai întâi trebuie să fie om și după aceea medic. Asta e o chestie valabilă. Dar nu știu cât e de cunoscut conceptul Toastmasters pentru medici încât să vină. Pentru că mulți medici sunt și așa overworked ca să mai aibă timp de voluntariat. Însă pentru mine ce simt că e aici e că accesez mai mulți stimuli și mai multe provocări și mai variate decât din rolul meu de medic. De asta e și președinție de un an la Toastmasters și nu e până mori. (râde) Pentru că ai nevoie de experiențe cât mai variate.
AW: Aha.
Horațiu: Îmi place că am putut să fac transfer de skilluri, să învăț despre dicție, să învăț să gândesc un pic înainte de a deschide gura. Că na, poate mesajul să iasă altfel de cum l-ai gândit, dar important e să fie sinonim și energetic la fel. (râde)
Horațiu:Mi se pare că sunt multe subtilități care sunt ignorate. Ok. La Toastmasters vorbim. Dar nu vorbim doar ca să ne auzim. Nu doar de asta e vorbitul în public. E nevoie de un scop. Vorbitul în public e un mediu foarte fain în care poți să testezi diferite chestii. Și cred că ți-ai dat și tu seama de asta.
AW: Da, e un loc unde se valorifică lucruri care în alte părți se trec cu vederea.
Horațiu: Bine, mă duc la masă. Mulțumesc de oportunitate și mai povestim!
AW: Poftă bună, mersi și eu că ai acceptat invitația!
Un interviu luat de Annellisse Wilson.
Together we are Stronger 