Rolul religiei în psihoterapie apare ca o nevoie de a trata pacientul din punct de vedere holistic.
Numeroase studii au raportat o relație importantă între factorii spirituali/religioși și caracteristicile pozitive ale sănătății mentale cum ar fi starea de bine, speranța și optimismul, sensul și scopul în viață, de asemenea au raportat și niveluri mai reduse ale depresiei și anxietății și abilități pozitive de coping. Studiile au arătat de asemenea o asociere între îndoielile privind spiritualitatea/religiozitatea și lupta cu depresia, anxietatea, uzul de droguri și suicidul.
Koenig (2012) a condus o recenzie a peste 3300 de studii care au cercetat relația dintre problemele privind factorii spirituali/religioși cu sănătatea mentală și fizică, comportamentele sănătoase și efectele rezultate. El a concluzionat în viziunea dovezii cercetării sale în care a prezentat modele teoretice ilustrând mai multe moduri prin care spiritualitatea/religiozitate poate să influențeze în același timp sănătatea mentală și fizică că problemele ridicate de spiritualitate/religiozitate ar trebui integrate în practica grijii pentru sănătate.
În cadrul unui studiu cu 159 de participanți condus de Rosmarin et. Al.(2013) a fost investigată relevanța spiritualității în cadrul efectelor tratamentului psihiatric. Participanții primeau tratament la un spital psihiatric și participau în sesiuni de terapie cognitiv-comportamentală (CBT). Rezultatele au arătat că credința în Dumnezeu a fost în mod semnificativ asociată cu niveluri reduse ale depresiei și o crescută stare de bine psihologică, de asemenea a mai fost asociată și cu niveluri mai mari de așteptare ale pacienților din partea tratamentului și a îmbunătățit efectele îngrijirii psihiatrice.
Recenzii ale cercetării relevante privind întrebările despre când și cum ar trebui integrată spiritualitatea/religiozitatea în terapie au fost conduse de un numar de autori, acoperind studii din 1984 și până în 2010. Scopul prezentului articol este să furnizeze o privire de ansamblu ale celor mai recente studii care au explorat eficiența introducerii intervențiilor bazate pe spiritualitate și/sau religiozitate în cadrul consilierii și tratamentelor psihoterapeutice.
Metoda utilizată
Folosind bazele de date PsychINFO, PsycARTICLES și Medline, o căutare a fost condusă folosind termenii spiri or religio și counsel or therapy și outcome or effectiveness. Rezultatele au returnat un total de 3023 de articole cu recenzii de la oameni. Rafinarea datei de publicare până în 2010 a redus numărul de rezultate la 435. Articolele au fost apoi revăzute pentru a le identifica pe acelea care au raportat efecte statistice ale studiilor privind eficiența intervențiilor spirituale/religioase în psihoterapie, livrată de consilieri, psihologi și psihoterapeuți.
Recent, Snider și McPhedran (2014) au condus o recenzie care a căutat să investigheze rapoartele efectelor tratamentului în contextual relației dintre religiozitate/spiritualitate și sănătate psihiatrică/psihologică în Australia. Dintr-un total de 948 de articole care au întrunit termenii căutării, autorii acelui studii au identificat doar 13 articole ca fiind relevante. Aceste cercetări arată că acolo este o lipsă de cercetări publicate privind problemele spiritualității/religiozității în relație cu psihoterapia și consilierea în Australia.
Definirea termenilor
Cu toate că termenii spiritualitate/spiritual și religie/religios sunt deseori folosiți interșanjabil, și ambii au fost folosiți cu referire la simțul individual al înțelesului, scopului și conectării, există un acord fiecare din termini se referă la concept distinct. Termenul religie a fost în general utilizat cu referire la expresii mai teistice și ritualizate privind credința care sunt deseori menținute în acord cu o doctrină sau o teologie care face referire la o ființă supremă. Termenul spiritualitate este în mod general utilizat cu referire mai puțin formal și mai mult experențial, și la credințe și practici mai personalizate. Elementul de transcendență, care înseamnă ceea dincolo de fizic și separat de obișnuit și de cotidian, poate fi lipsit de orice asociații religioase.
Worthington și colab. (2011) au identificat patru tipuri de spiritualitate: religioase (implicând un simt al legăturii cu un Dumnezeu sau cu o Putere Superioară); umanistă (legătura cu un grup de oameni, atitudini de altruism, sentimente de dragoste); spiritualitatea legată de natură (apropierea de natură / mediu); spiritualitate legată de cosmos (legătura cu creația).
Hodge (2013) a sugerat că menținerea unei distincții între cele două constructe este utilă pentru terapeut în obținerea unei înțelegeri corecte și respectabile privind perspectivele unui client asupra acestor aspecte, în special în timpul etapei de evaluare a terapiei.
Evaluarea problemelor spirituale/religioase
Hodge a discutat importanța rutinei incluzând problemele legate de spiritualitate și religie în evaluare și cum aceste lucruri contribuie la dezvoltarea unei înțelegeri mai cuprinzătoare a clientului.
Hodge (2013) a sugerat de asemenea că o evaluare biopsihosocială-spirituală a fiecărui client ar optimiza eficiența tratamentului și el a propus două stagii de modele de evaluare. Un scurt screening preliminar ar putea fi folosit pentru a determina dacă spiritualitatea și religia sunt pline de înțeles pentru client, adică ocupă un loc important și indică unde mai exact ar fi necesară o evaluare mai cuprinzătoare a acestor concepte. Dacă criteriile pentru prima evaluare sunt îndeplinite se poate trece la evaluarea mai cuprinzătoare istoriei spiritual-religioase a clientului și punerea pe hartă a experiențelor de viață și a relațiilor ce aparțin factorii spirituali/religioși. Eventual și prin analizarea istoricului de viață familial cu ajutorul genogramelor
Dein(2013) a argumentat luarea în considerare a problemelor spirituale/ religioase este o parte esențială a terapiei pentru depresie și anxietate.
Intervențiile și eficiența lor
Intervențiile spirituale/religioase au fost integrate într-o varietate de tratamente psihoterapeutice incluzând CBT-ul.O intervenție spirituală/religioasă poate include discuții pe baza problemelor specifice cum ar fi credința, scopul, și sensul. Iar apoi aplicarea de exerciții relevante pentru credințele și practicile clientului. Alte genuri de intervenții includ asistarea clientului pentru a dezvolta activități personalizatece au legătură cu spiritualitatea și ritualuri specifice pentru a fi incorporate managementul lor zilnic pentru boala în cauză.
Studiile au investigat aplicabilitatea terapiei religioase pentru tratamentul anxietății și depresiei și au fost discutate efectele într-o analiză condusă de Paukert,Cull, Philips, Romero și Stanley (2011). Analiza lor a avut în vedere patru aspecte de investigat: (1) eficiența terapiei religioase, (2) eficiența comparată cu tratamentul tradițional,(3)indicațiile celor mai eficiente moduri pentru intervențiile care urmează să fie livrate și (4) meritul științific al studiilor. Cercetarea lor a fost originală, publicată în engleză și a raportat efecte pentru studii cu 20 sau mai mulți participanți adulți. Un total de 11 articole (publicate de 7 echipe diferite de cercetare) între 1992 și 2008 au îndeplinit criteriile.
Terapia cognitivă a fost intervenția de control laică în 9 din aceste 11 studii. Un tratament religios bazat pe religia creștină a fost intervenția folosită în 6 studii, iar în alte 5 studii intervențiile au fost incorporate cu o perspectivă islamică. În studiile raportate efectele au fost în mare măsură echivalente la intervențiile religioase comparativ cu grupul de control cu terapie cognitivă. Totuși, au existat evidențe care sugerau că terapia cognitivă bazată pe religie a fost mai eficientă decât cea cognitivă laică pentru indivizii foarte religioși.
Este bine ca un consilier să ridice la fileu întrebarea privind spiritualitatea și modul cum îi influențează pe clienți pentru că altfel clienții s-ar putea să ajungă la concluzia că aceste teme nu sunt relevante pentru consiliere. Religia și spiritualitatea sunt de multe ori parte a problemei clientului, dar pot fi de asemenea și parte a soluției sale deoarece valorile religioase și spirituale pot juca un rol major în viața umană și valorile spirituale ar trebui văzute ca o sursă potențială în terapie mai degrabă decât ceva ce ar trebui ignorat. Pentru a fi capabili să aducă în discuție frământările spirituale și să le aducă în evaluare și tratament, consilierii au nevoie de competențe în lucrul cu aceste valori. Programele de training trebuie să introducă discuții în modul de lucru cu valorila ca parte a procesului terapeutic.
Bibliografie
http://www.counselingpsychology.org/role-religion-counseling
Together we are Stronger 